În dimineața de după scena din Biroul Oval inevitabil se simțea o tensiune legată de ”ce-o să fie? ce înseamnă toate astea?”… și noi am avut ”Sub semnul primăverii”. Așa că am avut nevoie de un pic de timp să se așeze gândurile înainte să scriu.
Pentru deschidere aveam pregătit un discurs frumos (zic eu!) despre cum tema atelierului nostru era inevitabil legată de venirea primăverii. Cum după iarnă, natura se trezește, primele flori înfloresc, iar aerul are ceva magic. Cum primăvara vine cu un mesaj simplu: totul poate începe din nou.
Însă am simțit că nu se mai potrivește deloc… și mi-am spus că e important să ne oprim, să respirăm și să ne gândim la ce contează cu adevărat.
Îmi doream un singur lucru: ca fiecare dintre participante să se simtă bine, să lase deoparte grijile și să intre într-un spațiu sigur în care anxietatea să scadă, iar conexiunile să crească.
Uneori, avem nevoie doar de un context potrivit ca să ne ascultăm cu adevărat. Și asta (cred) a fost exact ce am reușit împreună: un spațiu în care fiecare și-a regăsit încrederea în propriile resurse.
Sunt mândră de felul în care eu și colegele mele – Dana Alma, Iulia și Oana – ne-am împletit eforturile. Fiecare a adus ceva unic, iar împreună am construit exact acea stare de care aveam nevoie cu toate.
Mereu am spus că atunci când devenim conștienți de impactul propriilor noastre acțiuni, atât asupra noastră, cât și asupra celor din jur, începem să acționăm cu mai multă blândețe.
Asta am simțit și la finalul atelierului: blândețe, optimism și convingerea că, indiferent de contextul exterior, putem face schimbările de care avem nevoie în propriile vieți.
Mulțumesc tuturor pentru deschidere și autenticitate.
A fost un dar să fim împreună!
